Asociația Națională a Comercianților Mici și Mijlocii din România (ANCMMR) cere Președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, analizarea atentă a legii 182/2020, privind plafonarea prețurilor.

„Înțelegem rațiunea pentru care demersul este atât de aplaudat, însă dumneavoastră, care nu conteniți să vorbiți despre susținerea produselor românești, ar trebui să dați aceeași importanță și micilor comercianți autohtoni. Pe noi ne afectează profund această lege în forma actuală și vă expun și argumentele:

1. Noi, ca retaileri, nu avem acces la adaosurile practicate pe lanțul de distribuție de către furnizorii noștri, pentru respectarea prevederilor legii, deoarece acestea sunt informații confidențiale, care țin business-urile consolidate și le fac diferite într-o economie de piață normală.

2. Se invocă în lege art. 4., alin 3. din Legea Concurenței nr. 21/1996: ”in imprejurari exceptionale precum: situatii de criza, dezechilibru major intre cerere si oferta (…) Guvernul poate dispune masuri cu caracter temporar” însă nu există dezechilibru major între cerere și ofertă la “alimentele care fac parte din cosul minim de consum prevazut prin OGU nr.217/2000.” așa cum prevede textul de lege. Au existat aceste dezechilibre în prima jumătate a lunii martie, însă acum lucrurile au revenit la normal, prețurile sunt stabile, mărfuri există din belșug pe rafturile magazinelor și în depozite și, cel mai important lucru pentru o democrație autentică, prețul este reglat de cerere și oferta. La momentul actual, vânzările medii sunt sub media vânzărilor normale prognozate pentru această perioadă, cu alte cuvinte cererea este mai mică decât oferta. Fac excepție câteva produse, respectiv: dezinfectanții și alcolul sanitar, dar care au început să apară în magazine și sperăm că vor aparea în cantități suficiente în perioada imediat următoare.

3. Amendamentul de la Art. 2 care înlocuiește “costul de producție” cu “prețul de livrare al producatorului” va permite producătorilor să crească prețul de livrare peste costul de producție, la presiunea marilor retaileri și a marilor distribuitori, în așa fel încât vor exista niște discount-uri, niște risturne, niște taxe (care fuseseră interzise de legea 321 până la ultima ei modificare), ascunse de legea în cauză și totuși legale, la care micii comercianți români afiliați asociației noastre nu au acces pentru că sunt prea mici.

4. La Art. 3 sancțiunea de 5 milioane de lei sau maximum 4% din cifra de afaceri falimentează instantaneu orice retailer din Romania. Pentru exemplificare, vă expunem situația cea mai întalnită din retailul românesc: procentul de 4% din cifra de afaceri reprezintă 50% din stocul de marfă al unui comerciant, cealaltă jumătate respectiv 50% reprezintă mărfuri achiziționate pe linii de credit sau credit furnizor. Practic, după aplicarea unei sancțiuni de 4% din cifra de afaceri fie și pentru o pungă de malai pe care a vândut-o cu 2.60 lei in loc de 2.50 lei, orice comerciant român intră în faliment. Acest articol nr. 3 este extrem de periculos și poate deveni oricând un instrument opresiv de proporții în dorința de a distruge un retailer român, și este departe de a face din această lege un element de corecție a unei greșeli poate neintenționate uneori.

5. Să presupunem că cei 10% se împart egal între distribuitor/furnizor și retailer, 5% de fiecare parte. Pentru retailerii mici și mijlocii, un adaos comercial de 5% la alimentele care fac parte din cosul minim de consum și care reprezintă 80-90% din cifra de afaceri, duce la încheierea exercițiului financiar cu un adaos cuprins între 5.5% și 6.5% pe total cifra de afaceri. Trebuie să vă prezentăm câteva cifre specifice activității de retail: – peste 12% din cifra de afaceri reprezintă cheltuiala cu salariații – peste 5% din cifra de afaceri este cheltuiala medie cu chiria – mai sunt cheltuieli obligatorii cu: aprovizionarea (logistică, mașini, cauciucuri, taxe, reparații), energia electrică, climatizare, telefonia, service IT, service și mentenanță frigorifică, service și mentenantă case de marcat și cântare, service și mentenanță sisteme antiefracție și video, service și mentenanță sisteme antiincendiu, consultanță GDPR, consultanță HACCP, consultanță externă resurse umane, pază, autocontrol obligatoriu periodic impus de DSV la apa de la chiuvetă, la mărfuri din magazin luate prin sondaj, probe de sanitație obligatorii, autocontrol periodic obligatoriu plătit la DSV prin medic desemnat, controale medicale periodice la angajați, cheltuieli cu ambalaje, role de case de marcat, soluții dezinfectante, mănuși, costumație personal, materiale de curățenie, taxele si impozite locale, taxele de mediu, taxe neutalizare produse depreciate, și altele.

Observați că nu am amintit cheltuielile facultative care nu-și au locul în situații de criză cum ar fi cele de marketing, publicitate, cheltuiala cu dezvoltarea, retehnologizarea, remodelarea spațiului etc.

Apare întrebarea Cum vom putea supraviețui cu un adaos mediu de 6% din cifra de afaceri și niste cheltuieli care depășesc valoarea de 20-25% din cifra de afaceri? Există mai multe moduri de a atinge rezultatul scontat, respectiv pentru păstrarea prețurilor la un nivel acceptabil pentru populație, spre exemplu, odată cu înghețarea prețurilor la energie electrică, combustibili, utilități etc. La un moment dat, pot fi înghețate și prețurile la raft (la valoarile actuale, sau la valoarile de la începutul lunii martie).

Asociația Naționala a Comercianților Mici și Mijlocii din România își dorește și face demersuri în sensul acesta (am fost susținătorii legii 321), ca pe mesele românilor să ajungă cât mai multe produse romanești la prețuri corecte. Prin urmare, vă solicităm în mod expres să faceți toate demersurile pentru ca această lege să nu fie adoptată în forma actuală, iar la modificarea și elaborarea ei vă rugăm să solicitați și o părere consultativă din partea Asociației Naționale a Comercianților Mici și Mijlocii din România.”