Asociația Națională a Comercianților Mici și Mijolocii (ANCMMR) a fost singura organizație din România care a participat în această săptămână la consultările de la Bruxelles pe tema sistemului Track & Trace, de urmărire a traseului țigaretelor pe lanțul de distribuție. Sistemul e prevăzut a fi functional până în mai 2019, conform noii Directive a tutunului, transpusă în România prin Legea 201/2016. Track & Trace presupune generare de coduri și un identificator unic aplicare pe pachete, care trebuie scanate pe tot lanțul de distributie și stocate la nivel central.
Vă prezentăm în continuare punctul de vedere prezentat de președinta asociației, Cora Maria Muntean, la această dezbatere.
Nivelul contrabandei cu țigarete în România este de 15,2% (conform studiului Novel pe luna martie 2017). Cele mai multe pachete ilegale nu poartă timbre de acciză și provin din țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene – Moldova, Ucraina, Serbia. În acest context, sistemul informatic sofisticat propus de consultantul Comisiei Europene (EVERIS), aplicabil doar produselor fabricate pe teritoriul UE, nu va avea ca efect reducerea contrabandei nici în România, și nici în alte state membre ale Uniunii, din moment ce țigaretele ilegale provin, mai ales din China, Emirate, Macedonia etc.
Problema care se pune e dacă aceste coduri vor fi generate și stocate de entități la nivel national și sisteme interoperabile, sau de un sistem mamut, la nivelul UE. De asemenea, nu știm în ce măsură interoperabilitatea se poate aplica în afara Uniunii, de exemplu pentru produse importate, fabricate în Rusia, Turcia samd. Sistemul propus de EVERIS, consultantul Comisiei Europene pe acest subiect presupune costuri disproporționate, iar eficiența acestuia e pusă serios sub semnul întrebării. Obiectivul implementarii proiectului Track &Trace ar trebui sa fie reducerea contrabandei, nu creșterea birocrației și a costurilor pe lanțul de distributie.
Asociația Națoonală a Comercianților Mici și Mijolocii atrage atenția legiuitorilor asupra următoarelor aspecte legate de crearea și implementarea în România a unui sistem european de trasabilitate:
-La construirea acestui sistem, autoritățile române ar trebui să aibă în vedere că la noi sunt aproximativ 80,000 de comercianți cu amănuntul și alte câteva sute, poate chiar mii de angrosiști, distribuitori și cash and carry implicați în comerțul en-gros sau cu amănuntul al produselor din tutun. Toți acesși agenți economici trebuie să se contecteze la sistemul de trasabilitate, care presupune un cost administrativ pentru autorități, industria de retail și producători. Costurile ar trebuie menținute la un nivel cât mai mic și ar trebui să aducem eficiența micilor afaceri (IMM-uri), altfel neexistând niciun stimulent pentru a implementa acest sistem
– Mai trebuie avută în vedere lipsa capacității administrative la nivelul autorităților din România, care vor trebui să implementeze și să supravegheze acest sistem complex de IT. Sistemul ar trebui să fie ușor de operat, monitorizat și controlat fără a crește birocrația.
– Aș dori să reamintesc participanților și factorilor de decizie că România are cea mai mare viteză de internet din Europa, însă acoperirea este mult sub media europeana. Aceasta înseamnă că raportarea în timp real, adunarea datelor prin sistemul de trasabilitate, în multe zone din România va fi imposibil de realizat (România se clasează pe locul zece in lume și pe locul 1 în Europa în ceea ce privește conectarea la internet cu o viteză de 85 Mbit/s, conform Akamai Technologies)
– sistemul de trasabilitate ar trebui să se bazeze pe principiile tehnologiei standardelor deschise și interopoerabilității pentru a fi ușor de implmentat de către toți operatorii de pe lanț și ușor de monitorizat și controlat de către autoritățile de implementare a legii.
În concluzie, viitorul sistem de trasabilitate al produselor din tutun, care trebuie să fie funcțional până în mai 2019, conform Legii 201/2016, ar trebui să fie bazat pe tehnologii open standard și interoperabilitate, astfel încât să fie relativ ușor de implementat și la costuri minime de către toți operatorii de pe lanțul de distribuție,cât si de către autoritătț. Și, mai ales, ar trebui să fie eficient.