* Producătorii au obligația de a atinge obiectivele de mediu privind colectarea ambalajelor introduse de ei pe piață, care, conform legii sunt în sarcina lor, însă ei vor să rezolve problema cu ajutorul comercianților, sub  coordonarea lor.

* Prin urmare, comercianții din ANCMMR propun să facă parte din societatea care va administra SGR (sistemului de garanție-returnare) în proporție de 50% -50% cu producătorii, însă aceștia refuză.

* Toți comercianții trebuie să se înregistreze, chiar și cei mici, care dețin magazine la sate sau la parter de bloc. Pentru unii, acest lucru chiar nu este posibil din lipsă de spațiu, însă legea nu face rabat.

* Legea nu prevede, dar va fi cu siguranță va fi obligatorie reautorizarea spațiilor comerciale de către ISU, Mediu, DSP, DSV etc, pentru că se modifică fluxuri și ambalajele intră la categoria deșeuri. Am propus catalogarea ambalajelor returnate drept ambalaje care nu ar mai presupune spații diferite de depozitare și stipularea clar în lege că această activitate nu necesită reautorizarea spațiilor. Se tergiversează și se evită ca legea să prevadă concret aceste aspecte.

* O altă problemă a fost identificată la articolul privind returnarea garanției în limita unei cantități rezonabile de ambalaje SGR, pentru a nu aglomera un comerciant foarte mic după un weekend în condițiile în care acesta nu mai are spații de depozitare. Cine va decide ce reprezintă o cantitate rezonabilă?

* Toate investițiile în spații, logistică, implementare și modificare de softuri de gestiune, RVM-uri (aparate automate de recuperare a ambalajelor, aprox. 14-17.000 euro/buc.), banii blocați în ambalajele recuperate, nepredate la SGR și neîncasate (banii returnați clientului), cheltuiala cu spațiile ocupate de ambalaje etc., sunt în sarcina comercianților și rămân în lege ca fiind recuperabile prin taxele plătite de SGR pentru această activitate. Nu este normal ca o cheltuială pentru o problemă care este în sarcina producătorilor, respectiv recuperarea ambalajelor introduse pe piață, să fie făcută de comercianți și să nu fie clar în cât timp va fi recuperată. De asemenea, nu e clar ce se întâmplă dacă un comerciant își încetează activitatea și suma investită în această activitate nu a fost recuperată încă. Legea nu prevede nici perioade de recuperarea investițiilor, nici sumele achitate comercianților pentru această activitate, nici  frecvența plăților, nici frecvența preluării ambalajelor, aceste aspecte urmând a fi stabilite de Administratorul SGR. Dacă acesta va fi patronat de producători și ei vor avea controlul absolut al acestei societăți, toate problemele comercianților ar putea fi ignorate, aceștia fiind obligați de prezenta hotărâre să funcționeze în orice condiții, chiar dacă sunt clar dezavantajați.

Producătorii, în continuare spun, la modul declarativ, că va fi bine și ar fi bine să pornim așa și apoi să ne adaptăm din mers. Comercianții susțin că un sistem care nu este pus la punct de la început, cu lucruri clare și transparente, nu va funcționa, iar un eșec ar putea duce renunțarea definitivă la acest sistem.

Problema cea mai mare va fi a comercianților din asociația noastră,  pentru că, din experiență celorlalte state europene care au implementat sistemul, 60% din returnarea acestor ambalaje se face prin comercianții mici.

 

Proiectul de Hotărâre pentru stabilirea sistemului de garanţie-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile poate fi consultat aici