10 iulie 2014

Tudor Oros este un comerciant din comuna clujeană Apahida; el a avut inițiativa de a forma, la nivel local, o asociație în încercarea de a putea negocia prețuri mai bune de la furnizori. A aflat de curând de Asociația Națională a Comercianților Mici și Mijlocii din România, s-a înscris și consideră că o structură de nivel național, care are altă putere, ar putea rezolva una dintre marile probleme cu care se confruntă comercianții mici: tratamentul incorect și discriminatoriu la care sunt supuși din partea marilor furnizori.
 
1. Faceți comerț din 1992. În momentul de față cum vedeți categoria de comercianți mici și mijlocii față de acea perioadă?
În 1992 am început cu un butic minuscul, din lemn, cu servire la tejghea și cu o geantă rezistentă, cu care căram marfa. Ne aprovizionam de la en-grosurile din Cluj-Napoca. Nici măcar nu aveam noțiunile necesare. Am făcut naveta la Apahida cu trenul, așa am început. Doar pâinea era adusă de producători, exista o singură brutărie care aproviziona întreaga zonă, trebuia să ne trezim la 3 și 4 dimineața, să o recepționăm. Acum, din acest punct de vedere, o domnie, situația e mult mai bună.
 
2. S-au simplificat mult lucrurile, însă acum problemele sunt de altă natură. Din ce punct de vedere este mai greu acum?
Acum este mai greu din cauza fiscalității, concurenței, uneori neloiale, a posibilității de a negocia cu marii furnizori, cu multinaționalele. Alte aspecte ar fi cele legate de folosirea bonurilor de masă, tranzacțiile cu cardul, modalități care favorizează clienții, însă nouă ne aduc pierderi.
 
3. Pentru a elimina o parte din aceste impedimente, cele referitoare la discounturile de care sunteți privați, ați înființat această asociație la nivel local. Considerați că formele de asociere pot aduce beneficii comercianților?
Comercianților și clienților. Formele de asociere trebuie să creeze un cadru comercial sănătos și puternic și un mediu de afaceri competitiv. Asocierea trebuie să ne ofere o putere de negociere a prețurilor de achiziție, a comisionelor care trebuiesc plătite și a reprezentării la nivel național a intereselor noastre, a comercianților mici și mijlocii. Pot da exemplu un aspect cu care mulți ne confruntăm, cel al adaosului la țigări. Dacă statul ar reduce acciza și ne-ar permite un adaos comercial mediu de 15%, păstrând dinamica prețului de vânzare, având în vedere că procentul vânzării produselor din tutun este semnificativ, între 40-50% pentru un magazin de cartier, ne-am permite să reducem adaosul comercial atât la produsele de bază, cât și la celelalte. În consecință ne putem dezvolta prin deschiderea încă unui magazin, prin diversificarea afacerii; asta ar însemna locuri de muncă și taxe și impozite plătite.
 
4. Să discutăm puțin despre alte două aspecte care au decimat comercianții mici: fiscalitatea, controalele și amenzile aferente și nu în ultimul rând concurența hipermarketurilor?
Un regim fiscal sănătos, rezistent în timp, clar, care să ne acorde facilități pentru profitul reinvestit, ar duce la o altă dinamică a dezvoltării comerciale. Ar fi foarte necesară o lege specială pentru magazinele din zona rurală, care au vânzări foarte mici, să existe prevederi legislative prietenoase, așa cum au și alte țări, eventual o taxă de funcționare anuală.
În ceea ce privește controalele, în cazul în care abaterile nu sunt grave, corecțiile ar trebui să aibă mai mult un caracter preventiv, să i se dea omului posibilitatea să se corecteze. Ar fi bine ca amenzile să fie aplicate în funcție de cifra de afaceri. Concurența din partea marilor lanțuri de magazine, și aici vorbim de mulțimea de facilități acordată acestora, inclusiv prin permiterea pătrunderii lor în orașe, în timp ce în toate țările europene sunt la periferia lor, este devastatoare. În ceea ce privește relația noastră și a lor cu clienții, aici se produce discriminarea: suntem nevoiți să cumpărăm mai scump de la furnizor decât au hipermarketurile prețurile la raft, de la același furnizor. Deși noi suntem mai mici, nu trebuie omis faptul că avem o contribuție importantă la bugetul statului și că avem un rol important și din punct de vedere social prin simplul fapt că, adunați, noi avem mult mai mulți angajați decât ei.
 
5. Credeți că dacă ar exista o înțelegere a micilor comercianți cu producătorii autohtoni, care și ei au probleme cu vânzările, ar exista șansa creșterii economiei românești?
Cred că rolul ANCMMR este și acela de a stabili o relație directă cu producătorii. Posibilitatea creării unei platforme de achiziții, ar oferi posibilitatea producătorilor de a avea o alternativă în condițiile în care, dacă nu au magazine proprii, practic nu au unde să-și distribuie marfa cunoscut fiind modul restrictiv al pieței oferită de super și hipermarketuri. O relație directă cu comerciantul ar aduce avantaje pentru ambele părți, ceea ce, într-un final, ar fi în beneficiul clientului, care poate cumpăra o marfă de bună calitate la un preț accesibil.
 
6. Cum vedeți viitorul pentru acest segment de comercianți, mici și mijlocii, din care faceți parte?
Eu consider că o variantă viabilă pentru comercianții mici și mijlocii ar putea fi reprezentată de produsele tradiționale, cele de bază, alimentare, care să aibă o pondere semnificativă, aș spune undeva la 85% într-un magazin de cartier. Deasemenea, un sistem fiscal favorabil producătorului și comerciantului român ar revitaliza aceste categorii. Pentru că este de neconceput un comerț fără acest gen de magazine, de cartier, din colțul blocul sau al străzii pentru că dincolo de vânzarea unor produse aici intervine și factorul uman fiind binecunoscută relația care se crează în timp între vânzător și client: îi cunoaște necesitățile, îi spunem o vorbă bună și nu ne permitem să-i dăm un produs slab calitativ sau depreciat.